HIDROENERGIA

Exista trei tipuri de curenti de apa ( de deplasare a apei pe suprafata pamântului ):

  • - râuri;
  • - maree;
  • - curenti maritimi.

Fluxurile, curentii de apa si valurile produc energie mecanica. Aceasta energie prin intermediul diverselor tehnologii poate fi transformata în energie electrica.

Fig. 4.1

Fluxurile si refluxurile se deosebesc de toate celelalte surse energetice prin faptul ca sunt rezultatul sistemului „Pamânt–Luna–Soare”. Se stie ca fluxurile si refluxurile oceanelor apar datorita influentei Lunii asupra Pamântului. Astfel se schimba nivelul apelor marine de-a lungul liniei de litoral a tuturor continentelor. Nivelul apei se schimba de doua ori pe zi, „ocupând” si „eliberând” o parte din teritoriul litoralului, formând astfel bazine. Curentii de apa, formati în aceste bazine, pot fi utilizati pentru aducerea în miscare a hidroturbinelor, care, fiind conectate cu generatoare, pot produce energie electrica. Cu cât fluxurile sunt mai înalte, cu atât mai multa energie se poate produce. Tehnologia care utilizeaza aceasta sursa, este asemanatoare cu tehnologia hidroenergetica cu viteza mica a curentului de apa. Valurile imense ale oceanelor poarta cantitati masive de energie, dar aceasta energie este greu de exploatat eficient si ieftin. Conversia energiei hidraulice în energie electrica nu este poluanta, presupune cheltuieli mici de întretinere si constituie o solutie de lunga durata. Creeaza însa niste probleme de ordin ecologic. Principiul de obtinere a energiei electrice folosind forta apei este urmatorul: apa este colectata într-un lac de acumulare si apoi canalizata printr-o conducta de aductie direct în turbina. Caderea pe verticala creeaza presiunea necesara la capatul inferior al conductei de aductie pentru a pune în miscare turbina. Este o relatie directa de proportionalitate între energia obtinuta si debitul si caderea apei. În figurile 4.1, 4.2 si 4.3 sunt prezentate imagini cu centrale hidroelectrice.

Puterea aproximativa a unei centrale hidroelectrice, este data de urmatoarea relatie:

P [ kW ] = Q [m3/s]•H [m]7 [kN/m•3]

unde:
Q-debitul de apa;
H-înaltimea de cadere a apei;
7 [kN/m3]-coeficient rezultat din randament, rezistenta opusa de turbina si angrenajul de transmitere.

Tipuri de hidrocentrale:

  1. centrale hidroelectrice fluviale normale, folosite exclusiv la producerea energiei electrice;
  2. centrale hidroelectrice de acumulare prin pompare;
  3. centrale hidroelectrice maree motoare.
Fig. 4.2

Hidrocentralele au o serie de influente pozitive asupra mediului, cum ar fi:

  1. lipsa de degajari cu impact negativ asupra mediului;
  2. reglarea debitului râului;
  3. excluderea inundatiei localitatilor situate în avalul centralei;
  4. dezvoltarea irigatiilor.

Fig. 4.3

Hidrocentralele au si o serie de influente negative asupra mediului, cum ar fi:

  1. excluderea din sistemul agricol a unor suprafete roditoare de teren;
  2. schimbarea florei si faunei;
  3. schimbarea regimului hidrologic al râurilor si reducerea debitului în aval